Editura Hoffman

Tinerii si istoria Oltului

Andy Barcan — Thu, 22 Mar 2012 09:26:45 +0000

Primul numar al revistei Memoria Oltului a fost lansat astazi in cadrul Muzeului Judetean Olt. Publicatia este deschisa studiilor, articolelor si documetelor ce oglindesc momente ale istoriei Oltului si Olteniei, din cele mai vechi timpuri si pana astazi.

Ideea acestei reviste a pornit din necesitatea de a oferi tinerilor o publicatie a lor, despre istoria locurilor, tercutul lor, intr-o forma atractiva si cu o ilustratie bogata.

Memoria Oltului vine sa intregeasca in galaxia Gutenberg un orizont stiintific al unor alte aparitii editoriale precum Studii Slatinene sau Anuarul Muzeului Judetean Olt. In paginile revistei vom gasi si articole care vin sa atraga atentia asupra manualelor alternative de istorie, care ar trebui sa beneficieze de mult mai multa atentie, pentru ca unele contin erori grave.

Tocmai de aceea echipa editoriala a revistei isi doreste ca aceasta publicatie sa depaseasca statutul academic si sa sa ajunga si pe bancile scolilor, pentru ca pana la urma tinerii sunt cei care trebuie sa isi cunoasca exact si corect trecutul.

Emil Bărbulescu a lansat o nouă carte …

Andy Barcan — Sat, 24 Dec 2011 09:42:46 +0000

Emil Bărbulescu, nepotul fostului dictator comunist Nicolae Ceauşescu, a lansat, vineri, la Scorniceşti, un nou volum din seria „Nicolae Ceauşescu a fost unchiul meu“, sub titlul „Noi, cei care am trădat“, carte tipărită de editura Hoffman din localitate. Evenimentul a atras, în afara rudelor autorului, foşti şi actuali reprezentanţi ai autorităţilor locale şi importanţi oameni de afaceri din oraş.

„În carte vorbesc despre persoane care se aflau la conducerea structurilor militarizate în decembrie 1989. Despre noi, cei care am depus jurământ militar, despre încălcarea acestui jurământ, despre impostură şi impostori. Sunt descrise fapte şi evenimente începând din data de 16 decembrie 1989 şi până în prezent, cum s-au comportat cei aflaţi la conducerea structurilor militare în decembrie 1989, dar şi după aceea, consideraţii personale“, declara în urmă cu puţin timp pentru Agerpres Emil Bărbulescu.
Emil Bărbulescu face referiri la generalii Iulian Vlad şi Nicolae Militaru, la Sergiu Nicolaescu şi Nadia Comăneci, dar şi la intervenţii ale agenţilor KGB, GRU, ale trupelor maghiare şi ale diverşioniştilor iugoslavi în Revoluţia din Decembrie 1989. Autorul nu îl uită pe Ion Iliescu, despre care spune că „a intrat în comă profundă în ziua de 22 Decembrie 1989, atunci când, dimpreună cu oamenii domniei-sale, a lansat diversiunea «securişti-terorişti» şi a decedat în 13-15 iunie 1990, în Piaţa Universităţii“.
Emil Bărbulescu, fiul Elenei Bărbulescu (sora lui Nicolae Ceauşescu) era, în 1989, căpitan de miliţie şi prim locţiitor al şefului Inspectoratului Judeţean Olt al Ministerului de Interne. În timpul Revoluţiei a fost arestat, fiind eliberat în vara lui 1990. Bărbulescu locuieşte în Scorniceşti, într-o casă din apropierea casei natale a lui Nicolae Ceauşescu, pe care o şi administrează.

La lansarea volumului au fost prezente mai multe rude ale autorului de la Bucureşti, Timişoara şi Scorniceşti, deputatul PSD Nicolae Stan, primarul oraşului, Constantin Nedelea, viceprimarul Ioan Prioteasa, consilierul judeţean Tiberiu Mateescu, fost primar al Scorniceştiului, dar şi importanţi oameni de afaceri locali.

Costel Mirea

Nicolae Ceausescu a fost unchiul meu

Andy Barcan — Thu, 22 Dec 2011 09:28:29 +0000

În toiul sărbătorilor de iarnă ale românilor, Emil Bărbulescu (nepotul lui Ceausescu) îsi lansează cartea autopersiflant intitulată „Noi cei care am trădat”, cu un supratitlu care a făcut carieră în epocă: „Nicolae Ceausescu a fost unchiul meu”. O carte provocatoare, care – cu sigurantă – va suscita comentarii la nivelurile cele mai înalte ale divanelor acestei nefericite tări si va provoca mânia proletară a multor ciocoi de ieri si de azi, dintre cei pe care Emil Bărbulescu îi vizează fără menajamente. „Noi cei care am trădat” este o carte care derivă dintr-o materie de reprezentare specială a calificării pe care viata i-a dat-o fostului ofiter de militie, Emil Bărbulescu, nimeni altul decât nepotul de soră al lui Nicolae Ceausescu. Poate că si din această cauză respectiva carte debutează ostăseste cu definitia jurământului militar care „nu poate fi selectiv, deoarece ONOAREA NU POATE FI SELECTIVĂ!”
„Noi cei care am trădat” este o carte care generează întrebări. Cu referire la ceea ce am fost, la ceea ce suntem si la ceea ce am putea să fim. Este firesc ca Emil Bărbulescu să aibă o părere proastă despre Ion Iliescu, calificându-l ex-abrupto: „D-l Ion Iliescu a intrat în comă profundă în ziua de 22 Decembrie 1989, atunci când, dimpreună cu oamenii domniei-sale, a lansat diversiunea «securisti-teroristi» si a decedat în 13-15 iunie 1990, în Piata Universitătii. Să-i fie tărâna usoară si Dumnezeu să-l ierte!” Emil merge si mai departe arătând mâinile pline de sânge ale generalului Iulian Vlad, cel care a declarat fariseic, la un moment dat: „Tezaurul cel mai de pret pe care-l avem noi românii este tovarăsul Nicolae Ceausescu, pe care, la nevoie, trebuie să-l apărăm cu propriile noastre vieti”. Având însă trădarea în sânge, acest general nu s-a sfiit să-i propună generalului Milea ca să trădeze, la rându-i, pe Ceausescu, lucru pe care Milea nu l-a făcut, rămânând – în ochii lui Emil Bărbulescu – un adevărat militar. Nici petele de sânge de pe uniforma generalului Nicolae Militaru nu sunt uitate, nici ingratitudinea, fariseismul si comportamentul grobian ale lui Sergiu Nicolaescu nu sunt iertate de nepotul lui Ceausescu. Este memorabilă următoarea frază: „Dacă ar fi trăit Râmaru, ar fi acum invitat de onoare, alături de Sergiu Nicolaescu, pe la mai toate televiziunile. În cadrul unor emisiuni, în care s-ar demonstra că femeile omorâte de Râmaru îsi meritau soarta, ele nefiind altceva decât mamele teroristilor care au împuscat imaginea din oglindă a marelui regizor-actor-cascador si, după 1989, singur spectator al filmelor sale”. „Se găseste în această tară un singur istoric, unul singur care să dorească să spună adevărul?”, se întreabă retoric Emil Bărbulescu. El criticând-o năpraznic si într-un mod misogin pe Nadia Comăneci si desfiintându-l apoi, fără nicio tresărire, pe Regele Mihai I, aducând apoi – de-a valma – mărturii privind interventia agentilor KGB, GRU, ai trupelor maghiare si ai diversionistilor iugoslavi, în Revolutia din Decembrie, plângând soarta poporului, în timp ce tara „noastră”, adică a lor, a devenit „tara voastră”, adică a trădătorilor lui Ceausescu si, în final, a trădătorilor poporului român… Bun cunoscător al istoriei ca si unchiul său, Emil Bărbulescu face si o balantă a raporturilor diplomatice si geostrategice dintre Est si Vest, concluzionând că e dificil în aceste vremuri să mai crezi că poporul român ar putea să-si definească. Într-o geografie a raportului de forte (NATO SI UE) în care se interferează culturi si ideologii de toate culorile, România rămâne într-o zonă de ruptură carpato-dunăreană, în care existenta noastră ca stat este disputată si discutată vehement. Având un simt al istoriei dezvoltat, Emil Bărbulescu este constient că – în aceste momente – nicio putere politică nu este interesată de adevărul din 1989, liderii post-decembristi acceptând conditia unui proiect esuat privind România. Nepotul lui Ceausescu ne vorbeste despre manipulările extraordinare la care este supus poporul român si deplânge geografia industrială a României, tară care a ajuns o colonie, desi este singura care si-a plătit toate datoriile, neprimind niciun ajutor de nicăieri. Desi uneori, pe parcursul cărtii, Emil Bărbulescu devine extrem de subiectiv, cartea sa nu are un ton opulent si obraznic, caracteristic unor comunisti scăpătati. Este o carte despre fiinta natională, despre neamul Ceausestilor, o carte prin care ni se propune o viziune istorică, politică si socială, care ne îndeamnă la meditatie si la anumite repozitionări. O sistematizare cât mai stiintifică a avalansei de informatii pe care ni le dă Emil ar putea să facă, din acest volum, o carte importantă pentru istoriografia românească. Desi nu suntem de acord cu multe dintre tezele pe care ni le propune autorul, noi nu avem dreptul să-l judecăm pe Emil Bărbulescu. Ca fost fiu de nomenclaturist, pe el îl va judeca istoria, iar ca scriitor de cărti politice tot istoria îl va aseza acolo unde trebuie. Dreptul opiniei publice este să spună unde a gresit Nicolae Ceausescu si clanul său (între care si Emil Bărbulescu), dar să nu uităm si dreptul nostru, acela de a spune unde nu au gresit Ceausescu si acolitii săi. Asta ne spune Emil Bărbulescu: lucrurile bune pe care le-a făcut mult-hulitul sistem comunist si lucrurile (ne)bune pe care le-a făcut si le face încă democratia originală, teoretizată de Iliescu si desăvârsită de Traian Băsescu, lucruri (ne)bune pe care le simtim, al dracului de dureros, pe pielea noastră. Dragi prieteni, cititi „Noi cei care am trădat” si veti vedea că Emil si-a pus sufletul pe masă. Depinde de noi, dacă stim să-l pretuim sau, după caz, să-l nesocotim. Fiindcă, iată ce ne spune spre finalul cărtii nepotul lui Ceausescu: „În contrar cu principiul biblic «Crede si nu cerceta», eu vin si vă rog: «Nu credeti si cercetati!» Vă rog! Pentru binele acestei tări. Pentru binele vostru”.

Linia Intai

Emil Barbulescu – “Nicolae Ceauşescu a fost unchiul meu”

Andy Barcan — Sat, 17 Dec 2011 09:35:28 +0000

Emil Bărbulescu, nepotul fostului lider comunist Nicolae Ceauşescu, va lansa, pe 23 decembrie, la Scorniceşti, un nou volum din seria ‘Nicolae Ceauşescu a fost unchiul meu’.

“Nicolae Ceauşescu a fost unchiul meu”

Emil Bărbulescu a anunţat sâmbătă, că noul volum are titlul ‘Noi, cei care am trădat’. ‘În carte vorbesc despre persoane care se aflau la conducerea structurilor militarizate în decembrie 1989. Despre noi, cei care am depus jurământ militar, despre încălcarea acestui jurământ, despre impostură şi impostori. Sunt descrise fapte şi evenimente începând din data de 16 decembrie 1989 şi până în prezent, cum s-au comportat cei aflaţi la conducerea structurilor militare în decembrie 1989, dar şi după aceea, consideraţii personale’, a declarat pentru Agerpres Emil Bărbulescu.

Acesta a menţionat că în carte sunt şi referiri la monarhie. Aceasta în contextul exprimării unor opinii personale despre evoluţia societăţii româneşti în ultimii 22 de ani. Volumul ‘Noi, cei care am trădat’ al lui Emil Bărbulescu apare la Editura Hoffman Caracal.

Emil Bărbulescu este fiul Elenei Bărbulescu (sora lui Nicolae Ceauşescu). În 1989 era căpitan de miliţie şi prim locţiitor al şefului Inspectoratului Judeţean Olt al Ministerului de Interne. În timpul Revoluţiei fiind arestat şi eliberat în vara anului 1990. Bărbulescu locuieşte în Scorniceşti, într-o casă din apropierea casei natale a lui Nicolae Ceauşescu, pe care o şi administrează.

Nepotul lui Ceaușescu va mai lansa o carte despre dictator

Andy Barcan — Sat, 17 Dec 2011 09:20:31 +0000

Nepotul fostului lider comunist Nicolae Ceauşescu, Emil Bărbulescu, va lansa, pe 23 decembrie, la Scorniceşti, un nou volum din seria „Nicolae Ceauşescu a fost unchiul meu”.

Emil Bărbulescu a anunţat azi că noul volum va avea titlul „Noi, cei care am trădat”. „În carte vorbesc despre persoane care se aflau la conducerea structurilor militarizate în decembrie 1989, despre noi, cei care am depus jurământ militar, despre încălcarea acestui jurământ, despre impostură şi impostori. Sunt descrise fapte şi evenimente începând din data de 16 decembrie 1989 şi până în prezent, cum s-au comportat cei aflaţi la conducerea structurilor militare în decembrie 1989, dar şi după aceea, consideraţii personale”, a declarat Emil Bărbulescu pentru Agerpres.

Cartea a fost editată la Caracal

Bărbulescu a mai menţionat că în carte sunt şi referiri la monarhie, în contextul exprimării unor opinii personale despre evoluţia societăţii româneşti în ultimii 22 de ani. Volumul „Noi, cei care am trădat” al lui Emil Bărbulescu apare la Editura Hoffman Caracal.

Emil Bărbulescu, fiul Elenei Bărbulescu, sora dictatorului comunist, era în 1989 căpitan de miliţie şi prim locţiitor al şefului Inspectoratului Judeţean Olt al Ministerului de Interne. În timpul Revoluţiei a fost arestat şi eliberat în vara anului 1990. Bărbulescu locuieşte în Scorniceşti, într-o casă din apropierea casei natale a lui Nicolae Ceauşescu, pe care o şi administrează.

EVZ.ro

Mă îndeamnă mortii să rostesc adevărul

Andy Barcan — Sat, 10 Dec 2011 09:09:27 +0000

Culegere text si tehnoredactare computerizată: Mihaela SÎRGHIE
Coperta: Mihaela SÎRGHIE
Ilustratiile grafice si textele care le însotesc: Radu Bercea (Memoria retinei gulagului românesc) si, respectiv, Nicolae Ianăsi (fosti detinuti politici)
Editura Hoffman

Precuvântare
Motto: „Comunistii au vrut să ne facă fericiti cu forta: să fiti fericiti că vă ia mama dracului! Adică, să mănânci bine, să dormi bine, si la loc comanda!” (Petre Tutea)

Autorul acestor dezvăluiri, Constantin Soare, cel care a primit titlul de „Cetătean de Onoare” al orasului Motru, dar si multe alte diplome si recunoasteri nationale pentru eroismul său, a fost, fără îndoială, un luptător anticomunist, chit că inamicii si detractorii săi, luptători doar cu vorba, cu moaca si cu tupeul, s-au străduit – din toate puterile – să-i disimuleze meritele. Si să-l îmbrace în hainele vărgate ale unui detinut de drept comun, ale unui hot si infractor de rând, asa cum – de fapt – îl catalogase în epocă justitia lui Ceausescu.
Istorisirile sale sunt alcătuite din două episoade istorice importante: primul episod cuprinde dezvăluiri în premieră, cu privire la Revolta minerilor de la Motru, din 19 octombrie 1981 (subiect tinut si după 1989, în sertarele neocomunistilor, dar scos la lumină, în chip magistral, de prof. Gheorghe Gorun), iar al doilea episod cuprinde aspecte legate de evenimentele din Decembrie 1989, precum si monstruozitătile prin care-a trecut autorul. Amintirile sale, uneori fracturate si chiar prolixe, au valoare de document si ne îndeamnă pe noi, cititorii din Olt, să nu mai căutăm eroi în altă parte, atâta timp cât ei sunt lângă noi si respiră cu noi acelasi aer poluat al Slatinei noastre seculare. Cartea începe metodic, as putea spune, cu o sinteză a celor tratate în mod stiintific de prietenul protagonistului nostru, prof. Gheorghe Gorun, din Târgu Jiu, sinteză referitoare la situatia României si la premisele ce au declansat Revolta minerilor de la Motru, din 19 octombrie 1981, cea care a zdruncinat cumplit regimul de teroare al lui Nicolae Ceausescu si se termină cu mărturii si documente care atestă suferintele prin care a trecut conjudeteanul nostru, în timpul Revolutiei din Decembrie 1989, dar si după… Mesajul lui Constantin Soare este clar: majoritatea tortionarilor, călăilor si a celor care-au servit cu zel Securitatea lui Ceausescu, precum si a urmasilor acestora, nu numai că nu au dat socoteală pentru crimele lor, dar sunt si astăzi cocotati la toate nivelurile, în divanele politice locale si centrale, supraveghindu-ne destinul si mersul înainte… În ciuda unor inadvertente si confuzii, care se datorează autorului, cartea de fată este un STRIGĂT sfâsietor pentru Dreptate si ADEVĂR. Merită citită…
Dumitru Sîrghie – ziarist…

Linia Intai

Tragicul la Caragiale

Andy Barcan — Fri, 11 Nov 2011 15:08:53 +0000

Sursa tragicului o reprezintă „ciocnirea a două forte etice egal de îndreptătite a exista, fiecare putându-se realiza numai negând-o si lezând-o pe cealaltă si devenind vinovată din această cauză”. Hegel. Pornind de la această definitie hegeliană si făcând raportare la noua carte apărută a domnului profesor Nicolae Drăghici „Tragicul la Caragiale”,
se poate observa măsura talentului critic al autorului dată de remarcile surprinzătoare care surprind atmosfera, conflictele si tipologiile de la sfârsitul secolului al XIX-lea. Orizontul intelectual vast al domnului Nicolae Drăghici îi dă posibilitatea de a face analogii revelatoare în domeniul criticii literare, pertinenta judecătilor sale amintind de „cititul pe dedesubt” arghezian în vederea întelegerii profunzimilor. În literatura română, un studiu despre tragic are o nuantă sisifică, părând că suntem ca popor sub semnul dezechilibrului spiritual, desi am găsit întotdeauna surse de regenerare. Afirmatia lui Octavian Paler „Nu există sentiment tragic la români. Cred că dragostea la noi parcurge doar distanta dintre romantă si pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă” pare că se regăseste în opera lui Caragiale, însă Nicolae Drăghici surprinde lacrima mielului din care au fost făcuti mititeii. Exact în surprinderea acestor nuante ascunse constă măretia unui scriitor, iar domnul Drăghici reuseste cu măiestrie acest lucru. Astfel, studiul critic „Tragicul la Caragiale” este o pledoarie pentru importanta textelor tragice si tragicomice, si chiar mai mult decât atât, pentru proeminenta lor, iar această pledoarie se întemeiază pe o lectură atentă si o grilă rigidă. Conventia actului critic este una originală, lucrarea impunând în lumea criticii literare un nou interpret surprinzător al operei lui Caragiale, care extrage esenta lucrurilor chiar din derizoriul cotidian si căruia îi găseste complexitatea si trăirea existentială specifică.

Victor Iacobescu in Linia Intai

„Mă îndeamnă morţii să rostesc adevărul”

Andy Barcan — Fri, 11 Nov 2011 13:41:29 +0000

Deţinuţii politici sunt sarea pământului, fără de care niciun stat democratic nu se poate legitima! Din păcate, clasa noastră politică nevrednică continuă şi astăzi să aibă un dispreţ absolut faţă de foştii deţinuţi politici, faţă de cei care au suportat torturile închisorilor comuniste.
Cu toate acestea, deţinuţii politici, dragi prieteni, rămân stropul de eternitate, fără de care astăzi nu s-ar putea vorbi despre democraţie, despre Dumnezeu şi despre libertăţi fundamentale.
Ei au trăit în puşcărie doar cu Dumnezeu şi au supravieţuit. Noi am trăit în comunism, la grămadă, într-o minciună perpetuă şi mulţi dintre noi sunt astăzi morţi, din punct de vedere moral… Recent, la editura Hoffman din Caracal, a apărut volumul „Mă îndeamnă morţii să rostesc adevărul”, carte care cuprinde mărturisirile şi suferinţele fostului deţinut politic şi revoluţionar Constantin Soare. Cartea lui Constantin Soare reprezintă sublimarea unor trăiri unice, a unor trăiri de care sunt capabile doar fiinţele născute din acelaşi aluat cu autorul, cu Paul Popescu şi Ştefan Niculescu, alţi doi foşti deţinuţi politici slătineni, oameni de o curăţie morală deosebită… Nu vedeţi, oare, că din ura şi lăturile pe care securiştii le-au vărsat asupra acestor oameni s-a născut iubirea?

Viaţa merge înainte! Nici discursul demagogic al lui Ion Iliescu, nici lacrimile de crocodil ale lui Traian Băsescu, nici scâncetul infantil al lui Mircea Geaonă, nici sforăriile lui Michi Şpagă sau Hrebenciuc, nici ipocrizia lui Crin Antonescu, toate acestea nu ne pot opri să-l felicităm astăzi pe acest luptător anticomunist – Constantin Soare, conjudeţeanul nostru. Pentru că el ne lasă drept moştenire suferinţele lui, din care putem desprinde adevărate învăţături pentru viaţă! „Mă îndeamnă morţii să rostesc adevărul” este o carte care începe oarecum metodic. Cu o sinteză a celor tratate în mod ştiinţific şi de prietenul protagonistului nostru, prof. Gheorghe Gorun, din Târgu Jiu, sinteză referitoare la situaţia României şi la premisele ce au declanşat Revolta minerilor de la Motru, din 19 octombrie 1981, cea care a zdruncinat cumplit regimul de teroare al lui Nicolae Ceauşescu, şi se termină cu mărturii şi documente care atestă suferinţele prin care a trecut Constantin Soare, în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, dar şi după…

Mesajul lui Soare este clar: majoritatea torţionarilor, călăilor şi a celor care-au servit cu zel Securitatea lui Ceauşescu, precum şi a urmaşilor acestora, nu numai că nu au dat socoteală pentru crimele lor, dar sunt şi astăzi cocoţaţi la toate nivelurile, în divanele politice locale şi centrale, supraveghindu-ne destinul şi mersul înainte… În ciuda unor mici inadvertenţe şi confuzii, care aparţin autorului, cartea lui Soare este un STRIGĂT sfâşietor pentru DREPTATE şi ADEVĂR. Merită citită…

de Dumitru Sârghie in Gazeta Noua

Acordarea gradaţiei de merit 2011-2012

Andy Barcan — Tue, 08 Nov 2011 10:39:21 +0000

Anul acesta, metodologia de acordare a gradaţiei de merit este aceeaşi cu cea de anul trecut.
Metodologia cuprinde prevederi referitoare la:

- înscrierea la concursul pentru acordarea gradaţiei de merit;

- criterii pentru acordarea gradaţiei de merit pentru personalul didactic:

• criteriul activităţilor complexe cu valoare instructiv-educativă – 50 puncte;

• criteriul privind performanţe deosebite în inovarea didactică/managerială – 30 puncte

• criteriul privind participarea la proiecte – 15 puncte;

• criteriul privind creşterea prestigiului unităţii de învăţământ

Detalierea punctajelor se va face în perioada 1 – 15 martie 2012, în comisia paritară de la nivelul inspectoratului şcolar.

- procedura de acordare a gradaţiei de merit.

Anexele care o însoţesc conţin graficul desfăşurării concursului – sesiunea 2012, fişa cadru de punctaj pentru cadrul didactic, precum şi criteriile specifice şi grilele de punctaj pentru personalul didactic din învăţământul sportiv, din palatele şi cluburile copiilor etc.

Începând cu anul şcolar 2014 – 2015, personalul didactic care participă la concursul organizat în vederea obţinerii gradaţiei de merit va fi evaluat pe baza unui proiect.

Download pdf

Carte postmodernă, lansată la Slatina

Andy Barcan — Sat, 15 Oct 2011 19:56:39 +0000

Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu“ din Slatina a găzduit miercuri lansarea cărţii „Solstiţiu de vară“ a profesorului Florin Chintescu. Lucrarea propune un procedeu de redactare care poate fi considerat ciudat – derapajul de memorie.
Prieteni, apropiaţi şi cunoscuţi ai scriitorului oltean Florin Chintescu s-au strâns miercuri la Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu“ din Slatina pentru lansarea celei mai recente cărţi a acestuia. Sub titlul „Solstiţiu de vară“, autorul propune o carte care pentru cititorii obişnuiţi cu literatura tradiţională poată părea ciudată. Tehnica redactării este derapajul de memorie, o tehnică literară postmodernă pe care scriitorul o experimentează pentru prima dată şi care a fost inventată în secolul al IX-lea de francezul Édouard Dujardin. „Într-adevăr, cartea este ciudată. În sensul că ea nu este o carte realizată în tradiţia pe care o ştiu cei mai mulţi în privinţa ştiută în literatură. Se bazează pe un principiu care se numeşte derapajul memoriei şi care are explicaţia că, atunci când citeşti un text, ajungi în josul paginii şi constaţi că nu ai înţeles nimic pentru că te gândeai în altă parte; atunci reiei lectura din partea de sus a paginii. Derapajul de memorie nu l-am inventat eu – originalitatea acestei cărţi, aş putea să afirm că este dubitabilă – acest procedeu l-a inventat francezul Edouard Dujardin în secolul XIX. Eu am luat acest procedeu de la James Joyce, despre care ştiu că l-a luat de la Dujardin“, a explicat Chintescu.

„E cea mai ciudată carte pe care am publicat-o“

Andi Barcan, editorul cărţii „Solstiţiu de vară“, a mărturisit că aceasta este una dintre cele mai neobişnuite şi nonconformiste lucrări pe care editura pe care o conduce le-a scos vreodată. „E cea mai ciudată carte pe care am publicat-o“, a concluzionat el.
În lucrarea lui Florin Chintescu, cititorul va constata lipsa oricărui semn de punctuaţie. În prima parte a cărţii sunt 117 pagini de text continuu, existând şi pasaje de semne care aparent nu au nici un sens. Cartea are şi o parte secundă în care textele din prima parte, care aveau trimiteri, sunt explicate. Scriitorul mărturiseşte că, dacă ar fi folosit metatextul tradiţional, s-ar fi întins pe zeci de pagini cu explicaţii. „Partea a doua a cărţii este scrisă în mod normal şi este o explicaţie a primei părţi. Se numeşte addenda şi conţine explicaţii despre tot ce apare în prima parte a cărţii“, a explicat Chintescu.

Ionut JIFCU – Gazeta de Olt